Orrè ci fineru l’occhi. Siddu si taliava urregnu, sennu orbu, un bireva nenti; un sapia mancu la so casa comm’era, unn’era misa, chi culuri avia. Na malatia sinni pigghiò pi daveru. Ciarava, maniava, sprimeva – tuttu u stissu ci pareva, a culuri allappati vireva. U moddu ci paria ruru, u puntutu lisciu, u vagnatu siccu. Era veru cunfusu, sturrè.
Quannu fu ka nni potti cchiù, vosi chiamari u dutturi. Lu megghiu cirasicu di tuttu lu rregnu; bonu pi grapirici la vista; unu ki mani legge, ca sapia inchiri l’occhi senza struppialli. Ki c’era ‘nta dd’occhi attuppati? Na petra? Na badduzza di pus? Purpitteddi frarici?
U cerasicu taliò, su sturiò bonu bonu, ci ju cull’irita ‘ntall’occhi, ma no pi farici mali; pi tastalli. Dipoi s’assittò, si fici i cunta e, muzzicannusi un ghiritu, si murritiò e bistimiò. Di l’occhi di lurrè un si vidianu mancu i pirtusi; attuppati precisi.
U cerasicu un sapia ‘nsoccu fari. Avia a grapiri, scavarici n’occhiu? Ka si ci niscia lu sagnu e a morraggia era pirdutu. Macari ci putia dari na scurciatina, na bedda sfilatura, na spirtusata nica nica; macari s’addumava na luci e c’agghiurnava, o rrè. Ma lu scantu di fari dannu lu tinia fermu scantatu. E nnomentri ca taliava e si muzzicava l’irita, ci vinni na truvata. “Assa circassi na pinna d’aceddu spinnacchiatu, e si l’appizzassi ‘nta llocchi. Sa pinna è bona si ci rapinu l’occhi pissempri”.
Urrè paò u cerasicu, paò u circaturi di pinni d’aceddu, paò u caruso p’appizzariccilla. Ma nnomentri ka l’occhi si rapevanu, mentri u rregnu s’addumava annigghiatu bonu bonu, u rrè si jeva ammuscennu ka nta nenti muriu. Tuttu u cuntrariu di l’autri pissoni, ca quannu morinu l’occhi c’arrestanu attuppati e lu malu regnu s’astuta. Pissempri.
Urui e Utrì
LA FAMIGLIA RAFINESQUE
8 Marzo 2025
Durante le feste di nozze di sé medesima, la sposa Adrialla Abudze Abuseridze scomparve all’improvviso in una buca del terreno Read more.
GARA DI QUADRI VIVENTI
8 Marzo 2025
Quella mattina la signora Wellesley 1, da poco in pensione, si annoiava un po’ e quindi pensò di indossare uno Read more.
IL VESTITO BIZANTINO – 68
8 Marzo 2025
Voce lurida essere nell’àncora Dove il divieto è vita vieta Trasloco giammai in un altro Fato. Domenicale la rosa Genera Read more.
Storia di giostrai (3)
7 Marzo 2025
Mi legai d’amicizia con Bolaño nell’estate in cui lavorava come guardiano notturno di un campeggio. Dopo la chiusura del luna Read more.
Temporalità estesa per un inarcamento
7 Marzo 2025
Temporalità estesa per un inarcamento mentre soffici venature aleggiano su un involucro plastico e interattivo: lasciano trapelare un attivismo Read more.
VIRGOLA (uno)
6 Marzo 2025
lo sguardo dell’inconsapevole sosia si trascina inorridito non a malincuore, è il romanzo di uno ha compiuto alcune ore fa, Read more.
IL PIFFERAIO MAGICO
6 Marzo 2025
«Topo!» l’urlo di Maria Adele rimbalzò in cortile, s’inerpico sulle gronde in un baluginio di rame, lisciò ringhiere e portavasi Read more.
Portami a ballare un finale diverso (3)
6 Marzo 2025
Idromania, non si parla d’altro. Portami con te quando sarà il momento, i cancelli sono sprovvisti di tornelli e nessuno Read more.